Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,

… pentru că Ljubljana este orașul despre care nu știam (mai) nimic sau oricum nimic care să mă pregătească pentru dragul pe care urma să mi-l lăse, amprentă vie, în suflet.

… pentru că printre multiplele mele pasiuni de colecționar se află și pasiunea pentru cutii (din lemn, tablă, carton, etc.), mai ales dacă sunt pictate manual și…

… sunt inspirate din arta populară și tradiția folclorică (și pe care le găsiți în galeriile Rustika).

… pentru că au inventat pictura în ulei pe panouri realizate din STUPI de albine – o formă de artă populară unică și ingenioasă = imagini din fabule ce descriu viața de zi cu zi, sărbători religioase sau evenimente istorice. (cum s-ar spune: jos pălăria!)

… pentru că limbajul Micului Prinț este universal și.. ETERN! Îi sunt recunoscătoare lui Saint-Exupéry, pentru că a vorbit în numele tuturor copiilor-adulți din toate lumile și universurile posibile!

… pentru că au o casă a cărților visătoare sau, mai corect – pentru că în Ljubljana și cărțile visează!!

… pentru prietenie (mi-ar fi plăcut să fii cu mine, funny-smile!)

… pentru că împărtășim pasiunea pentru „înțelepciune” :), această fotografie e pentru tine, dragă Robert! (cum vor fi, probabil, toate fotografiile cu bufnițe ;)) pentru că mai vin… promit!)

… pentru că aceasta este priveliștea de pe terasa Nebotičnik, (zgârienorul care în 1933 a fost cea mai înaltă clădire din fosta Iugoslavie) și pentru că acolo am băut cel mai bun shake cu fructe de pădure și piure din nucă de cocos – DEMENȚIAL!!! (iar la restaurantul Sokol, în caz că vreodată ajungeți, am mâncat cea mai bună gibanica :D).

… pentru că nu am văzut nici un bloc gri sau, altfel spus, pentru că nu am văzut nici un bloc!!! (în schimb am văzut câteva clădiri, în stil art nouveau, care m-au lăsat fără cuvinte.)

… pentru că au un Castel superb, pe care îl mențin și îl îngrijesc nu doar ca obiectiv turistic, ci și sub formă de centru cultural și artistic. (nici nu îmi mai pun pălăria!).

… pentru că așa se vede Ljubljana de la Castel – oraș curat, liniștit și înconjurat de munți.

… pentru că Podul Dragonului este un mod foarte concret de a pune în valoare simbolul orașului (noi cu ce ziceți că ne mândrim? cu o frunză?? mda.. clar! și ne mai mirăm de ce ne bate vântul :(.)

… pentru că își respectă enorm tradiția, cultura și IDENTITATEA și o arată prin orice mijloc – chiar și când vine vorba de ciocolată, care nici măcar nu e a lor, însă cu siguranță devine, odată transformată în dragon!

… așadar un dragon din ciocolată albă, mai poftește cineva?

… pentru că mi s-a părut cel mai simpatic mod de a prezenta un coafor.

… pentru că iubesc culoarea și ceaiul și cănile vesele și vitrinele care inspiră viață și mișcare.

:).

Vă doresc suflete călătoare și inimi largi, dragii mei!

Anunțuri