Etichete

, , , , ,

Nu știu alții cum sunt, însă eu iubesc toamna. Și copiii. Și pumpkinși :), adică bostanii (bucovinește vorbind :P) sau dovlecii, așa cum mi-i amintesc eu din vremurile în care, copil fiind, îi ciopleam împreună cu cei mai dragi prieteni, în fața casei bunicilor mei sau ai lor, după cum bătea vântul sau se adunau bostanii… evident!

… așa că, m-am bucurat de toamnă, alături de suflețelele mele dragi, cioplind… bostani!!

… pentru că rezultatul final va reflecta, întotdeauna, plăcerea pe care ai simțit-o „creând”…

… în cinstea bunicilor care, alături de nepoțeii lor, au cioplit bostani înainte ca veșnicia de la sat să se împiedice de comercialismul și trivializarea unei sărbători în numele profitului… și poate, în colțuri încă „necivilizate” continuă să ducă tradiții mai departe! CINSTE LOR!

… pentru bucuria din ochii copiilor și luminile din ochii bostanilor.

… „buhuhu! vrei să fii prietenul meu? vrei???! hai zi da, hai zi da!”, spuse el, bostanul cel Prietenos :).

… „ce față amuzantă ai, mă prăpădesc de râs!”, spuse bostanul Spontanicus.

… „liniște!! alungați muștele și eu nu îmi mai pot face treaba, speriindu-le!”, spuse bostanul Aricitus.

… hora veseliei în linie dreaptă! ha, ne-a ieșit! 😀

:).

Somn ușor și o săptămână după sufletul vostru, dragii mei!

Anunțuri