Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Am dat peste această minunată transformare pe desiretoinspire, cu siguranță unul dintre site-urile care mă inspiră cel mai mult, site pe care sunt în stare să pierd ore și nopți, admirând frumusețea decorului interior și visând cu ochii deschiși.

Cititoarea blogului Desire to Inspire, care și-a prezentat casa înainte și după renovare este Phyllis de la Henhurst Interiors. Casa ei a fost construită în 1913 – o casă modestă și tradițională în Vermont. Atunci când a cumpărat-o, casa nu avea nici o îmbunătățire și ceea ce era adăugat nu era funcțional, prin urmare, noii proprietari au făcut câteva mici mari modificări: au spart niște ziduri, au mutat niște uși pentru a face spațiul mai funcțional și au construit o anexă în stilul casei originale și a regiunii. Au păstrat același tip de uși, dar au schimbat ferestrele cu unele care să fie mai eficiente în menținerea căldurii din interior.

Proprietarii spun că atunci când au cumpărat casa, aceasta era tristă și neglijată ca rățușca cea urâtă, însă nu au vrut să o dărâme, ci au preferat să o transforme. Așa arată la început:

  În bucătăria originală exista și ușa care ducea în la subsol, însă pentru a crea mai mult spațiu pentru dulapuri și rafturi, au schimbat locul ușii din bucătărie în garaj. Aceasta a fost anexa  inițială la bucătărie, care servea drept baie principală:

  Așa arăta spațiul în timpul demolării: Din sufrageria originală au demolat acest dulap construit în perete..

soba și partea construită din cărămizi.

Mi se pare o aglomerare de culori – roșul pereților într-o cameră, galben în alta, maroul parchetului, negrul sobei, cărămizile și albul ferestrelor – îmi crează o stare de incoerență…

Așa arăta camera de zi, inițial.

Au demolat rafturile pentru a crea mai mult spațiu.

La al doilea etaj existau trei camere foarte mici (una chiar foarte, foarte mică) și o baie. Și din aceste trei camere au lăsat doar una – cea mai mare dintre ele, pe cea mai mică (cea verde, de mai jos) au transformat-o într-un dressing, iar pe cea de-a treia într-o baie.

Camera care a devenit cameră de baie:

Așa arăta baia fetelor înainte:

Din rațiuni de ordin estetic, proprietarii s-au hotărât să înlocuiască șindrilele de cedru cu dranița.

Și la sfârșit, au construit o anexă care conține un garaj, un antreu și o toaletă la primul nivel, și un birou, o spălătorie și dormitorul principal, la etaj. Modul în care este gândită anexa casei este cel în care s-ar fi dezvoltat, instoric, casele din regiune atunci când familia s-ar fi înmulțit.

Noua bucătărie este open space și include și un colț pentru serile petrecute cu familia în fața șemineului:

Zona de gătit este destul de mică, comparativ cu cea din vechea casă care avea un cuptor dublu și un aragaz cu șase ochiuri, însă înainte de a plănui renovarea, proprietara a petrecut câteva zile în Londra, cu sora sa și văzând că mâncarea gătită în bucătăria ei chiar mai mică decât cea pe care o au acum era excelentă, s-au hotărât să renunțe la electrocasnicele foarte mari.

Mie nu mi se pare a fi o bucătărie mică – mă întreb care anume este sistemul lor de referință… Însă, comparând cu bucătăria originală, chiar dacă mai mică, pare mult mai legată, datorită concentrării pe nuanțe de alb și negru, care îi oferă un aer discret și, în acelați timp, îngrijit.

Ceea ce m-a cucerit pe mine la această transformare este, bineînțeles: lumina. S-au jucat cu spațiile, cu pereții, cu ferestrele și culorile creând o atmosferă caldă și luminoasă. Parchetul foarte deschis, culorile neutre ale mobilierului, bucătăria preponderent în alb și ușile cu geam de sus până jos – toate contribuie la crearea unui spațiu ce adoră lumina.

Mă întreb dacă, având un asemenea spațiu de luat masă, ar mai mânca cineva în fața televizorului sau pe fugă. Ar fi un sacrilegiu, nu-i așa?

Din nou multă lumină și spațiu… și blândețe.

Cele trei bibliotecuțe verzi, în stil neoclasic, sunt pise de mobilier create de Ogden Codman in 1890 și sunt în familia lui Phyllis de cinci generații. Mi se pare foarte inspirată alegerea ei de a merge pe tonalități neutre astfel încât să le scoată în evidență splendoarea.

Este, într-adevăr, o cameră elegantă și sofisticată, însă nu lipsită de confort. Fantezia mea este că ar fi o cameră perfectă pentru ceaiul de la ora 17:00, în compania prietenilor care pun la cale mersul lumii :). Nu vi se pare?

Un colț romantic, meditativ și care amintește de epoci de mult apuse, superb nu atât prin utilitatea sa, cât prin estetica fără cusur.

La etaj au păstrat podeaua din lemn de nuc, întrucât era într-o condiție bună și nu merita investiția schimbării. Proprietarei îi plac podelele care sunt fie foarte închise la culoare, fie foarte deschise și s-a gândit că poate trăi cu amândouă variantele.

Cât de simplu și firesc… mi se face somn doar privind acest pat imens.

O măsă de toaletă potrivită pentru o prințesă. Very ladylike, very victorian așa hihi :D.

Cred că fetele lui Phyllis se simt foarte bine în această cameră care pare a fi gândită pentru o domnișoară de la curtea unui rege „fashonist”!

Și iată și colțul meu preferat din toată casa. Un fotoliu de piele uriaș, în care să mă scufund cu o carte în mână și cu sentimentul că frumusețea nu va dispărea niciodată.

Îmi place enorm această baie cu ferestre imense, inteligent compartimentată – cu cadă, cu duș, cu dulapuri care păstrează stilul celorlalte camere ale casei. Încântător!

Ca să nu mai vorbim de chiuveta cu blat de marmură :X și de parchetul din lemn de nuc, în toată splendoarea lui în fotografia de mai jos.

Urmează camerele fetelor. Sophie îi seamănă tatălui și îi împărtășește personalitatea sociabilă și exuberantă. Serena îi seamănă lui Phyllis și îi împărtășește firea introspectivă și tăcută.

Oare care cameră îi aparține cui? 🙂

Ce diferență între baia fetelor înainte și după renovare. Este incredibil cum poți transforma ceva vechi, în ceva cu totul nou, fără a-i strica structura, doar îmbunătățindu-i aspectul, pentru a se potrivi unei viziuni interioare.

Mi se pare fantastic că avem posibilitatea, ca ființe umane, să transformăm și să recreăm, să dăm sensuri noi lucrurilor și să ne bucurăm de prezent fără a uita de trecut, integrându-l.

sursa imaginilor și detaliilor pe henhurst – site și blog

fotografii de Timothy Peters.

:).

Vă doresc o seară de duminică cu suflet împlinit, dragii mei!

Anunțuri